Psilocibin

M-am hotărât. Mă las de fumat. Bine, nu că aş fi fumat în draci, dar oricum, aveam senzaţia că, numai după câteva luni de la abandonarea (a nu ştiu câta oară) abstinenţei gudronice, mă pierdeam irecuperabil în haremul ţigărilor de pleaşcă sau poştite. Dar revin la alcoolizare. Şi la gândurile de “bag picioarele, plec de-acasă!”. Dar parcă mă şi văd… că eu nu-s ca depravaţii cu clasă, care îşi iau doar ce au pe ei, bani de-o bere şi trei ţigări la bucată, trântesc uşa-n nas părinţilor/nevestei/prietenilor şi nu se mai uită-napoi. Eu tre’ să-mi fac frumos bagajul, cu cel puţin 7-8 tricouri, periuţă şi pastă de dinţi, gel de duş (ca să am cu ce să mă spăl prin budele barurilor), şampon, 5 perechi de chiloţi şi eventual şi fier de călcat. Ca după două zile de stat în cămin cu fetele să mă-ntorc acasă. Şi aşa se duc dracu’ măreţele mele fantezii cu renunţat la facultate, hoinărit prin lume, ca după nu ştiu câtă vreme, când oi fi şi eu la casa mea, liniştit, să le povestesc nepoţilor cât de coios eram eu la nici douăjde ani.